Imi amintesc de cand eram copil,mai ales cand eram la bunici...splendoare...Chiar imi aduce zambete si lacrimi in pirivire...Imi aduc aminte cum am plecat noi sa colindam,o ceata cam de vreo 10 pustani,cu ditamai sacosile,ca de`,ne gandeam ca ne vor da la cozonaci si mere,de vom manca tot anul viitor.Si am plecat noi sa colindam pe bunica lu` x-lica,pe matusa lui y-lica si am ajuns si la o casa unde stiam ca stau din aia mai bogatani.Am urlat noi din toti rarunchii"primiti cu colindul,ne dati ori nu ne dati?".Nimic,la aia se auzea muzica,chef si lumini,noi zbieram mai tare,poate deschid si ei poarta.Am vazut noi ca aia sunt chitrosi,ne-ma impartit misiunea si hai sa le scoatem poarta.Ne-am chinuit zau ceva cu ea,ca doar era bine incotopenita,dar noi mici hercule,am reusit.Nu ne-a fost de ajuns,ca ne-am vazut in forta,cu pieptul inainte si...hai in grajd.Ne-a pus ala cu cornite sa dam drumul la porci,la vaca,la ce animale mai aveau aia pe acolo si cand le-am vazut noi in drum,am urlat tare in curte"acum ne dati ori nu ne dati?"
A doua zi,eram toti cuminti,ca ce pedepse ne-am luat... :))Dar imi amintesc cu drag si tare as vrea ca si cei mici din ziua de azi,sa simta acel fior,acel sentiment ca intradevar,vine Craciunul.Bunica pregatea cei mai buni cozonaci,din aia cu MULT mac si mult zahar pe deasupra.Cand eram plecata din tara si venea Craciunul,ma simteam a nimanui,cel mai trist sentiment care il poate avea cineva.Imi mai amintesc de cel mai frumos brad pe care l-am avut vreodata,cel care l-am impodobit cu mami..ultimul Craciun impreuna...Mami era bolnava si am zis sa facem bradul mai devreme...si l-am impodobit cu 2 zile inainte de a deceda...In fine,nu asta vreau sa-mi amintesc,ci de acel superb brad si atmosfera care am trait-o si simtit-o.Dadusem drumul la colinde,era cald in casa,ma chinuisem eu sa fac niste cornulete,nu prea mi-au iesit,erau cam tari(sa nu spun ca spargeam farfuria cu ele) si niste sarmale tot de mine "croite" fierbeau in oala.Spun croite,pentru ca atunci am crezut ca foaia de varza se taie cu foarfeca de bucatarie:)Si mami ingana asa frumos colindele si imi spunea"uite,acolo pui globuletul ala verde,care l-ai ciobit cand erai mai mica".Cred ca de aia si acum,ma chinui sa pastrez de la an la an,globulete,beteala,unele din ele sarmanele,parca au prins razboiul de 116 ani,asa arata...dar au atata...importanta si inima mea,sunt cele mai frumoase.Nu spun ca sunt frumosi brazii vazuti la TV,cei care sunt intr-o singura culoare sau cu globulete din alea de cate 10 ron bucata,dar nu au ...personalitate,nu mai se simte acel fior de placere cand totul e luat acum din magazin si pus in brad,ca luceste super si ca este de ultima moda instalatia.Eu as fi in stare sa fac in fiecare camera brad,ba mai mult,as pune si in baie:))
