Gand razlet

Dupa-amiaza epica de sfarsit de vara. Ma fastacesc de ore bune sa ies afara dupa ceva bunatati. Incerc sa-mi fac o lista de cumparaturi, in minte, ca de obicei. Ma preocupa fapul ca nu-mi fac lista ca toti oamenii, frumos, pe hartiuta – ganduri de intelectuala, nimicuri superficiale. Vad o coala mazgalita cu cate ceva insemnari la mine pe birou,in dreapta jos impunandu-se un zero deformat de un varf de creion. Iau un pix si scriu si eu o lista: zambet, sanatate, fericire. Si plec.
Zambet, sanatate, fericire – asta imi doresc. Prin fata pietei, tot incerc sa depasesc un grup de trei indivizi, tacticos rasfirati pe toata latimea trotuarului. La un moment dat unul din ei accelereaza, nu ca sa-mi faca loc mie ci ca sa, si cumva urma sa constat ca anticipasem corect ci ca sa mameleze un manechin din fata unui magazin. Nu doar ca mi-a smuls un zambet, efectiv radeam ca o tembela, eu om serios fiind.
Ma potolesc cu greu pentru ca faza este greu de reprodus in cuvinte, cu-atat mai mult cu cat acel individ se pare ca stapanea tehnica respectiva foarte bine. Intru in piata, imi fac turele obisnuite pentru a identifica ce este mai bun si ma opresc sa-mi cumpar 2 pere si 6 mere. Platesc, si nu primesc banii si dau sa plec bine ca vanzatorul, cu valeitati oratoristice impresionante isi face reclama:
- Hai poftiti la noi, sa va dam gunoi.
Ma amuz teribil, pe langa modul in care a zis-o fiind si faptul ca tocmai ce cumparasem niste “gunoi”, 8 la numar. Ma-ntorc cu privirea spre vanzator, evident in gluma, si-i fur un zambet de zile mari. Mai departe prin piata zaresc niste rosii cu-adevarat rosii.
- Dati-mi si mie vreo 8 rosioare va rog.


- Din astea sau din astea, costa la fel.


- Dati-mi din astea, c-am mai luat si-au fost ok.


- Altceva, cu ce va mai servesc ?


- Puneti-mi pana la 10 lei niste piersici, aratand cu degetul mintii spre marfa.


- Caise vreti sa spuneti, nu-i asa. Oferindu-mi bonus si-un zambet.


- Da… caise, ma scuzati.


- Multumesc si-o zi buna, platind cu doi Enescu.


- Va mai astept pe la mine, multa sanatate.
Cu mana pe coala indoita din buzunar,am simtit mici fractiuni de pauza, gol, liniste… apoi am mers mai departe. Am terminat cumparaturile si m-am indreptat spre casa. Afara senin si potrivit de cald. La un moment dat stropi imensi si rari si-au facut aparitia. Ma gandeam la curcubeu… nu simteam nevoia sa-l caut, sa-l vad pentru ca e deja in sufletul meu, e ceea ce-mi ofera acum fericire.
Ajung acasa si termin de scris acest post intarindu-mi convingerea, din nou, ca lucruri precum zambet, sanatate si fericire nu sunt lucruri dupa care trebuie sa alergam, ele deja exista si ne sunt mult mai la-ndemana decat ne putem imagina. Mananc impacata o briosa si multumesc in gand persoanei care mi-a oferit, intamplator, aceste trei cuvinte: zambet, sanatate si fericire.