Gand infometat

Pentru ca in ultima vreme sunt toata bagata in curatenie si alte cele(sa nu spun ca sunt bagata in constructii,ca deja ma simt ca Ana a lu` Manole,bagata in ziduri),nu prea am timp sa fac mancare cu fitze si alte figuri de bucatar.M-am decis sa convoc o adunare extraordinara(mai mult extra,decat ordinara),Partidul Gandurilor Reci(frigiderul)si Uniunea Conservatoare a Valorilor(Camara).In urma dezbaterilor,au reiesit urmatoarele:

-2(doi)borcani de fasole galbena(lingouri)pastai

-600 g carne Be porc

-1 cepoaie(daca nu,merg si doua cepute)

-1 morcov smenar(rupt in figuri prin razatoare)

-1 juma` de potaie de usturoi(sa mi se arda sursa de am pus mai mult)

-patrunjel verde franjurit si pastrat in aceleasi conditii macabre ca si morcovul)

-rosii fleasca ingramadite in autobuz(o combinatie intre bula si ion-bulion)

-sare si piper(hapciu)

Cu patos si foame,am taiat carnea in figuri,bucatele micute,dar simpatice.Patrunsa de fiorul luptei cu carnea,am pus mana pe ceapa si am cracanat-o in doua.Ulterior,fiecare cracaneata de ceapa,am impartit-o in bucati de marimea salariilor din Romanica.Aceeasi soarta a avut-o si talismanul anti vampiri(usturoiul).Batalia cu uleiul incins a avut-o ceapa,usturoiul si morcovul.Dupa ce au asigurat linia frontului,perpelindu-se usor,carnea a dat contraatacul.Pentru asigurarea legarii de trupe,am adaugat putina apa.Intre timp,in oala,participantii au inceput o adevarata poveste de amor,au inceput sa fiarba de emotie,dar ca sa mai atenuez putin situatia,am pus peste ei putina sare.Cand romanta era mai in toi,am pus peste ei lingourile de fasole,i-am innecat pe toti bine in apa,sa fiu sigura ca nici unul nu scoate urechile pe afara si am pus capacul pentru a le oferi intimitatea necesara.Cand dragostea infidela din oala a inceput sa degaje miros placut,am gustat putin sa ma asigur ca are toate ingredientele necesare unei iubiri fara margini si am trecut la operatiunea zugravita.Pentru a fi mancarica in trend,se aplica o spoiala de culoare rosiatica,materia prima fiind compusa din 3 linguri de bula si ion.Scarbita de pronografia din oala,am descantat mancarica cu patrunjel si piper.Dupa care,am luat o farfurie mai adanca si am pus ca haplea,mancarica de criza de timp.Acum,ca un repaos bine meritat,stau cu burta-n sus!!!

Uploaded with Point

Albastru

Asa ma simt de o bucata buna de vreme. Sunt doar o alta marioneta ce freaca strazile cu miere si lapte. Nu sunt cu nimic mai speciala decat ceilalti, iar daca nu stiu sa ofer primul impuls, sunt din categoria oamenilor ce vin si pleaca.


Cum se citeste o carte in graba? Pe sarite, cate doua randuri pentru zece pagini, titlurile si o fraza din prefata si asta doar din cauza unei coperti idioate ce nu ma lasa sa-mi desfasor imaginatia, o fatada ce-mi face de rusine povestea mea de succes, cateva guri rele ce spun inversul despre ochii mei.




M-au doborat, sunt la pamant!


Ochelarii s-au invechit, iar lentilele sunt prea proaste pentru ochiul omenesc. Vedem doar ceea ce ne convine si sufletul nostru e vandut de carnavalul prezentat centimetru cu centimetru pe trupul nostru.


Privim in gol atunci cand ni se arata povara unui om chinuit inainte de prima tinerete, iar drama unui cuplu ce tocmai divorteaza, e un mod simplu de a spune: Vreau si eu! Ne-am cicatrizat ranile si invataturile, am inchis cutia Pandorei si lasam copilul din noi sa urle dupa o ciocolata de un leu aflata in cel mai mare supermarket.


Ne dorim, ca niste simplisti innascuti, lucruri complicate. Nu vrem sa facem fata din prima rasuflare, vrem truda, vrem aprecieri si imagine. O statuie sa zaca prin ploaie, vant, soare si ninsoare, sa spuna cat de mareti am fost noi si cat de inapoiati sunt cei ce privesc de jos.


 Ne folosim intre noi si spalam de zor carpele umplute de noroiul provocat de la prea multe lacrimi. Radem si plangem, traim ca intr-o librarie!


Pentru final de reguli scrise - sunt ca o carte citita in graba.Oare fluturii din stomac...hmm,sau furnicaturi pe sira spinarii.....ce reprezinta?:)!

Gand razlet

Dupa-amiaza epica de sfarsit de vara. Ma fastacesc de ore bune sa ies afara dupa ceva bunatati. Incerc sa-mi fac o lista de cumparaturi, in minte, ca de obicei. Ma preocupa fapul ca nu-mi fac lista ca toti oamenii, frumos, pe hartiuta – ganduri de intelectuala, nimicuri superficiale. Vad o coala mazgalita cu cate ceva insemnari la mine pe birou,in dreapta jos impunandu-se un zero deformat de un varf de creion. Iau un pix si scriu si eu o lista: zambet, sanatate, fericire. Si plec.
Zambet, sanatate, fericire – asta imi doresc. Prin fata pietei, tot incerc sa depasesc un grup de trei indivizi, tacticos rasfirati pe toata latimea trotuarului. La un moment dat unul din ei accelereaza, nu ca sa-mi faca loc mie ci ca sa, si cumva urma sa constat ca anticipasem corect ci ca sa mameleze un manechin din fata unui magazin. Nu doar ca mi-a smuls un zambet, efectiv radeam ca o tembela, eu om serios fiind.
Ma potolesc cu greu pentru ca faza este greu de reprodus in cuvinte, cu-atat mai mult cu cat acel individ se pare ca stapanea tehnica respectiva foarte bine. Intru in piata, imi fac turele obisnuite pentru a identifica ce este mai bun si ma opresc sa-mi cumpar 2 pere si 6 mere. Platesc, si nu primesc banii si dau sa plec bine ca vanzatorul, cu valeitati oratoristice impresionante isi face reclama:
- Hai poftiti la noi, sa va dam gunoi.
Ma amuz teribil, pe langa modul in care a zis-o fiind si faptul ca tocmai ce cumparasem niste “gunoi”, 8 la numar. Ma-ntorc cu privirea spre vanzator, evident in gluma, si-i fur un zambet de zile mari. Mai departe prin piata zaresc niste rosii cu-adevarat rosii.
- Dati-mi si mie vreo 8 rosioare va rog.


- Din astea sau din astea, costa la fel.


- Dati-mi din astea, c-am mai luat si-au fost ok.


- Altceva, cu ce va mai servesc ?


- Puneti-mi pana la 10 lei niste piersici, aratand cu degetul mintii spre marfa.


- Caise vreti sa spuneti, nu-i asa. Oferindu-mi bonus si-un zambet.


- Da… caise, ma scuzati.


- Multumesc si-o zi buna, platind cu doi Enescu.


- Va mai astept pe la mine, multa sanatate.
Cu mana pe coala indoita din buzunar,am simtit mici fractiuni de pauza, gol, liniste… apoi am mers mai departe. Am terminat cumparaturile si m-am indreptat spre casa. Afara senin si potrivit de cald. La un moment dat stropi imensi si rari si-au facut aparitia. Ma gandeam la curcubeu… nu simteam nevoia sa-l caut, sa-l vad pentru ca e deja in sufletul meu, e ceea ce-mi ofera acum fericire.
Ajung acasa si termin de scris acest post intarindu-mi convingerea, din nou, ca lucruri precum zambet, sanatate si fericire nu sunt lucruri dupa care trebuie sa alergam, ele deja exista si ne sunt mult mai la-ndemana decat ne putem imagina. Mananc impacata o briosa si multumesc in gand persoanei care mi-a oferit, intamplator, aceste trei cuvinte: zambet, sanatate si fericire.

Fara regrete

Am aflat ca nu ma mai iubesti... ai gonit pana si ingerul pe care ti-l trimiteam serile sa-ti tina de urat... am aflat ca pana si amintirile le-ai sters intr-o noapte cu ploaie...

si am aflat ca inima ti-ai scos-o si ai schimbat-o cu alta noua... aflu ca ai vrea sa fugi si din gandurile mele...

am inteles ca drumul pe care veneam in fiecare zi catre tine nu mai duce la casa ta... si asteptarea ai facut-o mai lunga, sa ma faci sa renunt... am aflat ca vrei sa-mi iei zborul, sa nu te mai gasesc printre stele...

si am aflat ca, desi nu ma mai iubesti...ai vrea sa ma ierti

si, desi ma doare, desi imi va fi dor, desi am sa te caut o vreme fara sa te gasesc... te iert, iubitul meu perfect... te iert, iubindu-te mai mult... te iert definitiv...

atat !

Uploaded with Point

Amintirile

M-am trezit speriata cu ochii larg deschisi catre geam. Camera era inca acoperita de intunericul noptii. Pentru o clipa am confundat glasul vantului cu vocea ta. Puternic dar totusi bland lovea geamul, batandu-l cu ploaia rece. In tot ce ma inconjura simteam ceva familiar. Atat de familiar…si totusi nu erai tu… nu era prezenta ta adevarata

Iti e frica? Iti e dor? Te macina un sentiment confuz si nu stii cum sa il stapanesti? Exista cineva care ar putea sa iti redea linistea clipei in care acum te pierzi? Dar totusi nu e acolo langa tine… Te inseli… Inchide ochii… respira adanc. Asculta. Picaturile de ploaie care se lovesc de geam iti vorbesc cu soapte calde. Sunetul ploii iti inunda sufletul cu un cantec de dor. In el rasuna o voce placuta si cunoscuta, putin stearsa de trecerea timpului. Vantul prafuieste amintirile deja uzate. In el regasesti rasuflarea calda a unui trup atat de familiar. Simti bataile inimii lui resimti tremurul bucuriei. Apoi bataile se intensifica. Le simti in propriul tau trup. Este chiar inima ta…sufletul tau…In el, inchise intr-o cutiuta prafuita, sunt asezate amintirile legate de acea persoana atat de draga tie. Le pastrezi cu atata taina si gingasie. Unele imagini sunt rupte. Altele sunt curate, pure. Privind toate acestea, iti deschizi ochii si iti aduci aminte ca acea persoana nu mai e langa tine. Iti spui ca ai pierdut-o… Te inseli… Va fi mereu langa tine. Va fi mereu in sufletul tau… in amintiri… in trairile tale zilnice…

Ramanem copii

Uploaded with Point
Numaram mereu secundele, le lasam apoi sa se scurga... parca le scapam printre degete... ca si cum, chiar le-am fi avut, ca si cum ne-ar fi apartinut... timpul trece, nepasator de fiecare dintre noi... trece egal pentru toti... doar noi il ignoram...abia tarziu, cand ii realizam importanta, incercam sa cautam prin viata noastra ceva... ceva ce ne-ar putea lega la o adica de lume, de existenta, de simplul fapt de "a trai"... incercam sa cautam printre amintiri... un gest, o atingere, o strangere de mana, un cuvant... o imbratisare, o indragostire si o despartire... cautam printre ganduri unul care sa merite efortul de a plange... cautam un chip familiar, un zambet, un simplu suras cald... cautam sa simtim ceva, un regret, o placere, o ura macar-semn ca ceva a contat suficient... cautam sa reinvatam zborul pe care oricum nu l-am stiut niciodata bine, cautam sa reparam ceea ce am fi putut prea lesne sa nu gresim-dar era mai important sa salvam atunci aparentele... cautam sa nu fim singuri, desi i-am tot lasat mereu singuri pe cei carora , culmea, chiar le pasa de noi... cautam un motiv sa nu ne fie dor, cautam ca intr-o bezna adanca un umar de care sa nu ne mai sprijinim, ci pe care sa-l cuprindem cu drag... cautam printre cuvinte unul potrivit sa ne ceara iertare in locul nostru- cate ocazii am pierdut de a o lua de la capat- degeaba, nu exista cuvinte sa descrie ce... ce nu mai simtim... cautam infrigurati linistea din jurul unei cesti de cafea, linistea unei dupa-amieze departe de zgomotul infernal al orasului... un ras de copil... un ras de copil poate ca ne-ar salva din starea asta... dar parca e prea mare tacerea... parca si timpul tace in trecerea sa solemna... am avut sanse... nu sa-l oprim, ci sa-l traim...privim invidiosi la ce au altii... dar cati ii invidiem pentru ca stiu sa traiasca, sa se bucure de fiecare clipa... am invatat ca nu e nevoie decat de putin curaj sa spui ce simti, am invatat ca nu e nevoie decat de un pas pentu a fi oriunde- primul pas, e mereu cel mai greu... am invatat ca exista mereu un motiv sa nu fii rau, si cel putin inca unul pentru a fi bun... am invatat ca secundele nu se prind in plasa, precum fluturii... ci in suflet... am invatat ca iubirea nu e secretul lumii... dar ca in lume , undeva, exista secretul oricarei iubiri...

Acum tacere

Aseara, pe cand asteptam somnul sa vina, mi-am desfacut sufletul in mii de bucati... din plictiseala poate, sau de prea multa asteptare... asezam grabita pe masa, fara prea mare grija, "piesele" ce invelesc "miezul" sufletului... am gasit intai o mare albastra... purta inca urmele nisipului umed si mirosul intepator al algelor... era linistita si parca prea calda... am asezat-o usor langa un zbor de pescarus si am continuat sa demontez bucatile ramase... raze de soare apoi un nor pufos... am gasit si un pic de copilarie, am scos-o repede si ea s-a rostogolit spre capatul mesei... apoi am gasit coltul de cer spre care tanjeam acum ceva vreme...

am mai gasit cateva amintiri: una cu un Craciun de cand eram mic... alta cu cativa prieteni buni... o alta ma privea cu ochi mari, din anii de liceu... o amintire era chiar din ziua de ieri... ma astepta proaspata si ii simteam inca parfumul magic... le-am asezat cuminti intre filele unei carti de pe un raft plin de praf...

am mai gasit intre piesele sufletului cateva idei despre lume, cateva secunde carora le auzeam ticaitul sacadat... am mai gasit imagini si sunete, fara sa le gasesc niciun sens... am scos apoi bunatatea, focul si cateva sentimente de care uitasem... am scos apoi la iveala un zambet si o sticluta cu lacrimi... intr-un colt, o oglinda sparta in zeci de cioburi, reflecta inca o iubire veche... ii simteam privirea incruntata, urmarindu-ma dintre reflexiile de lumina ale cioburilor... le-am adunat si am incercat in zadar sa le lipesc asa cum stiam ca fusesera odata... pacat...

in rest, am mai gasit o cheie de aur, o camera cu perle si pietre pretioase... o ploaie de stele, un apus, o rascruce de drumuri, o scara ce urca spre un infinit misterios si o liniste imensa...

intr-un tarziu am gasit iertarea...

numai tu nu erai nicaieri desi iti simteam rasuflarea si iti auzeam pasul rasunand in ecouri perfecte... iti vedeam umbra calda mangaind ascunsul sufletului meu ce zacea acum intins in bucati...

dar nu te puteam cuprinde intreaga...

somnul m-a gasit in mijlocul noptii... am adormit cu tampla dreapta pe masa, strangand in mana un vis, ultimul lucru din sufletul meu... ultimul meu vis era un vis cu tine...

maine o sa am timp sa adun totul la loc... acum... tacere...

Uploaded with Point